11 ianuarie 1990, un nou-nascut pe pamant ... am venit aici razand, dar o sa plec plangand : S-au schimbat toate, probabil k am si crescut si vad lucrurile altfel, nu stiu ce sa zic. Cert e ca nu stim sa iubim, dar invatam sa uram. Iubim razbunarea, stim doar sa facem rau.

Parca ieri eram clasa intai si invatam sa fac bastonase, iar acum invat din greu pentru a intra la facultate. Ce repede a trecut timpul! Secundele, minutele, orele, zilele, toate trec pe langa tine si ajungi la un moment dat sa te intrebi "eu ce am facut in viata asta?"

Fi mandru de parintii tai pentru k ei sunt singurii care sunt alaturi de tine cand toate usile ti se inchid. Ei stiu sa rada impreuna cu tine, dar stiu sa si planga alaturi de tine.

Prietenii ... hhmm ... atunci cand iti merge bine normal ai multi prieteni,

dar iesi in strada knd sufletul iti plange, cere ajutor cuiva, e cineva acolo? Multi din jurul nostru sunt prieteni falsi, toti se gandesc sa le fie lor bine.

Desi nimeni nu te aude, ai un prieten cel mai bun al tau si acela esti tu :) el nu o sa te vanda niciodata! Nu pot sa spun k nu am prieteni. Am si le multumesc ca au fost mereu langa mine. Ii numar pe degete, dar stiu ca vor vi mereu cu usa deschisa cand nu am unde sa ma duc si urlu dupa ajutor ... sau am nevoie de o imbratisare.

Nu stim sa trecem peste probleme, rezolvarea acestora se rezuma la a-i da cu alcool si sticla-i gata in 2 guri, incepi sa spargi prin casa, sa arunci, sa dai cu pumnii in perete ... pentru ce?

Gandeste-te ca sunt si lucruri mai frumoase. Cum e sa auzi k striga "mama", ce poate fi mai frumos decat sa te stranga in bratele lui micutze. Vor veni si vremurile astea...

Iar apoi, ne "ofilim" ...